Viața nu se trăiește pe Facebook

Folosesc aplicația Facebook din 2010…La început am crezut că e amuzant să reîntâlnești oameni despre care nu mai știai nimic de mult timp…Apoi am trăit sindromul Dacă nu ai Facebook, nu exiști. Era un must (pentru cei din generația mea era un fel de covor persan sau perdele de Pașcani)…

Astăzi sunt uimită cum am început să ne trăim viețile pe Facebook, nu pentru noi, ci mai degrabă pentru ceilalți. Apetența de a posta unde ești, cu cine ești sau cum te simți crește direct proporțional cu numărul de persoane care de departe nu îți sunt prieteni, dar figurează în lista ta de prieteni virtuali. De-aș putea schimba ceva la interfața acestei aplicații, ar fi în primul rând introducerea categoriei Dușmani, fix lângă categoria Prieteni. Am o convingere perversă că mulți ar alege să distribuie mai multe mesaje și fotografii din locuri exotice pentru prima categorie. E clar că în viața reală nu alegem să ne lăudăm cu banalități dintre cele mai diverse, atunci când suntem la o cafea cu prietenii.

Evenimente fel de fel devin publice: sarcina, alăptarea, logodna, căsătoria, divorțul, admiterea la facultate, cozonacii de Crăciun, ouăle de Paște, vacanța la mare, sporturile practicate, promovarea de la serviciu, mobila nouă din bucătărie, casa de vacanță, animalul de companie…

Are și Facebook-ul plusurile lui, la fel de bine cum are și minusurile de rigoare. Ceea ce mi se pare trist este faptul că nu mai avem predispoziția de a trăi firesc. Suntem preocupați mai degrabă să avem suficientă baterie la telefon și spațiu de memorare îndestulător pentru ca în orice moment să fim pregătiți pentru fotografia ce va strânge multe Like-uri și comentarii scrise într-o limbă virtuală, în care pt înseamnă pentru, vb înseamnă vorbim, dimi înseamnă dimineață etc. Am redus totul, într-o manieră minimalistă care îmi displace profund. Refuzăm să citim cărți tipărite pentru că e mai simplu să citești rezumate pe net, să explicăm stări sufletești pentru că un emoticon e capabil să redea preplinul sau preapuținul din noi…

Mi-ar plăcea să ne întoarcem la viețile noastre adevărate, la emoții, la cărți, la prieteni…să fim noi înșine fără a fi eveniment pe Facebook…Adevăratele amintiri nu se stochează în telefon, nici pe laptop….amintirile se ascund supuse în sertarele sufletului, pentru ca atunci când nu avem conexiune la internet să le accesăm singuri cu inima.

Astăzi aleg să dau dublu click pe folderul Viața mea și să trăiesc pe bune, fără share, fără like, fără comment…E Crăciun azi…Crăciun magic tuturor!