Sunt învățătoare. Da! Știu! Nu e mare lucru. Muncesc 4 ore pe zi și am vacanță cât cuprinde. Probabil că de aceea am și timp să scriu pe blog. E o meserie ușoară. Ce este și mai bine este faptul că toată lumea ar putea face ceea ce fac eu, mai ales părinții elevilor. Nu-i mare filozofie să înveți pe cineva să citească sau să rezolve adunări cu trecere peste ordin. Aceasta este percepția generală despre profesia mea. Inclusiv colegii profesori privesc de la înălțimea studiilor lor universitare cu un ușor dispreț tagma învățătorilor. Mă amuză foarte tare faptul că mai nou, dacă ești învățătoare și ai studii superioare te numești profesor învățământ primar. E limpede ca cristalul -vorba marelui Creangă-că învățător este un termen desuet ce trebuie musai înlocuit.
Mie îmi place să fiu învățătoare, chiar dacă am studii superioare de lungă durată, pe care le-am făcut la timpul potrivit, imediat după ce am terminat Liceul Pedagogic. Studiile superioare au fost o continuare firească a formării mele intelectuale, nu un must pentru a avea încadrarea de profesor învățământ primar. Anii de facultate (la stat, la zi, la o facultate ce avea în zorii anilor 90 o mare căutare, am fost 27 pe un loc) au fost ani în care am căpătat pe lângă cunoștințe teoretice și abilități intelectuale care îmi sunt de folos în fiecare zi, pe care o petrec în sala de clasă. Pentru un cadru didactic, orice oportunitate de învățare are beneficii indiscutabile pe plan profesional, dar și personal. Cel mai mare câștig este acela că te ajută să ai viziune, să vezi dincolo de ora de matematică sau de limba română, unde poate ajunge elevul din fața ta.
De ceva timp mi-am concentrat atenția asupra părinților elevilor, cărora li se spune în cărțile de specialitate parteneri educaționali, beneficiari indirecți ai educației, parte a procesului instructiv-educativ etc. Eu i-am privit din altă perspectivă, din aceea a cuvintelor care îi plasează în categorii create de mine, care nu apar în tratate de pedagogie. Așadar ceea ce veți citi în continuare nu are girul unui studiu de cercetare metodico-științifică. Clasificarea mea are drept criteriu relația părinților cu școala și cuprinde următoarele categorii:
- Părintele Știe tot! este categoria cea mai grea pentru un învățător. Părintele îți spune obsesiv că știe foarte bine și legea învățământului, și ce trebuie să învețe copilul lui, și ce ai tu de făcut la catedră. Nu ai loc de argumente, pentru că părintele știe mai bine decât tine ce este mai bine pentru copilul lui, așa că trebuie să te conformezi ca să nu riști să te reclame și să devii subiect de presă sau un punct pe ordinea de zi a unui Consiliu Profesoral.
- Părintele Nu e bine! este categoria cu care permanent ai de lucru de parcă ai fi mediator într-un proces de divorț. Este cârcotaș, nu pentru că are ceva cu tine, ci are cu sistemul, iar tu, cadru didactic, ești parte din sistem. Nu e bine să dai teme, nu e bine să predai tradițional, nu e bine să faci serbări școlare…După nu e bine nu mai e loc de argumente logice…
- Părintele Pe vremea mea! este categoria ce conservă principiile educaționale perene. Pe vremea acestui părinte școala era școală, exista respect pentru profesori, elevii purtau uniforme, nu exista Școala Altfel, nici materii opționale și totul era utopic de bine. Este dificil de abordat și acest gen de părinte, pentru că te lovești permanent de zidul nostalgiei…
- Părintele Cum credeți dumneavoastră! este categoria pe cale de dispariție. Părintele are încredere că ceea ce faci la clasă este pentru interesul major al copilului său, îți acordă încredere și susținere necondiționată. Este o categorie restrânsă din punct de vedere numeric. Dacă ai tact și nervi de oțel inoxidabil poți aduce părinți din alte categorii în aceasta.
- Părintele Doamna, doamna! este categoria care consideră că nu există viață pentru profesor dincolo de gardul școlii. În permanență ești la dispoziția părintelui pentru a-i oferi informații despre evoluția copilului. Cum a fost astăzi la școală? Ce ar trebui să mai lucrez cu el/ea acasă? Ați putea să îl mutați de lângă X cu o bancă mai în față? etc. Grav este că acest gen de părinte te sună la orice oră, îți dă SMS sau mesaj pe WhatsApp, te așteaptă dimineața în clasă, iar la prânz în curtea școlii pentru că e absolut necesar să îți mai spună ceva. Recomandarea mea răbdare și…tutun sau cafea sau ciocolată….
- Părintele La altă clasă! este părintele care cunoaște câte un părinte de la fiecare clasă din școală. Îți comunică cu precizie de ceas elvețian tot ce se întâmplă la clasele paralele: ce culegeri folosesc, în ce excursii pleacă, ce proiecte derulează etc. Oricum ce se face la alte clase este mai bine și ai putea și tu să te inspiri pentru a fi în top…
- Părintele Nu e treaba mea! este o categorie cu grad de implicare 0 în viața școlii. Copilul de îndată ce a trecut pragul școlii devine responsabilitatea cadrului didactic. Nu e treaba părintelui să îi ajusteze comportamentul, să îl supravegheze la teme, să îl ajute să termine un proiect la științele naturii, să caute informații pentru știrea zilei…E treaba ta de cadru didactic să te ocupi de educația copilului său, să recuperezi episoadele pierdute din serialul 6 ani de-acasă, să faci tot ce poți să aibă succes…Succes!
- Părintele Merge și-așa! este categoria tipic românească. Părintele știe el, că de aceea e părinte, că într-un fel sau altul copilul va citi, va socoti, va promova examene…oricum nu îți trebuie multă școală ca să fii cineva!
- Părintele La asta nu m-am gândit! este o categorie care empatizează cu profesorul. Are reacție imediată, aude și ascultă ceea ce spui despre copilul său, caută soluții, dar le și aplică. Răspunde prompt la cerințele școlii și acceptă observații pertinente, fără să creadă că ai ceva personal cu copilul său.
- Părintele Ați putea să! este categoria care suferă de autosuficiență. Părintele îți face recomandări zilnice despre ceea ce este bine să faci. A citit pe net, i-a spus un prieten, a văzut un reportaj la televizor – nu contează sursa, dar cert e că are rețeta succesului în educație.
Ai ajuns la finele articolului…sper că te-ai amuzat și ai reușit să te categorisești singur, tu părinte de școlar…Eu știu că am doi copii, iar pentru fiecare aparțin unei categorii diferite de părinți…E adevărat că raportarea la școală este condiționată de mulți factori: de tipul de copil pe care îl avem, de propriile noastre convingeri despre educație, de relația pe care noi părinții am avut-o cu școala atunci când am fost elevi. Să nu uităm însă că Tota vita schola est...așa cum bine spunea Comenius.
Mileva 
Un articol de nota 20,câți părinți îl citesc? Ei nu vor înțelege niciodată cât de importantă este învățătura.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îmi doresc să îl citească mulți părinți. Vă mulțumesc pentru notă!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Felicitări pt modul de gândire, aveți perfecta dreptate, dar până la școala părinților, trebuie schimbată mentalitatea in sistem! Și eu mă confrunt cu probleme similare. Asta e: ne-am obișnuit să mergem mai departe, cu capul apleca, fără să scoatem un sunet. Păcat de proverbele românești! (În unire stă puterea!)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Schimbarea în sistem începe cu fiecare dintre noi, acolo la clasă…Să fim demni, să fim profesioniști, să respectăm deontologia profesională…Vă mulțumesc pentru gânduri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunata radiografie! Sclipiciul din condei, aurul din minte vin dinpre dumneata, OMULE!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că lucrurile adevărate se pot scrie după ce ai trăit anumite experiențe…vă mulțumesc pentru că m-ați citit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
V-am citit cateva articole si sunt…fascinată!!! Gândiți si scrieti impresionant! Chapeau, stimată colega!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cuvintele dvs. mă onorează! Vă mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Cât de bine spus! Astăzi v-am descoperit și sunt fascinată! ❤️
ApreciazăApreciază
Vă mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Felicitări pentru material, pentru modul fin în care ați surprins tipologii de părinți.a regăsesc în aceasta poveste.
Adevărat totul și cine a trăit experiente educationale fel de fel,,,, înțelege și mai bine nuanțele din material.
Răbdarea, inspirația, răbdarea bis, bis… și mergem mereu înainte din drag de copii și dragoste pentru minunata profesie care nu are asemanare.
Fericirile pe care le trăiești alături de copii zi de zi în familia clasei sunt inspirationale și motivante pentru o zi și încă una….. în șirul zilelor……
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a plăcut. Pentru că 40 de ani am trecut prin toate verigile lanțului acestuia și am avut de a face cu toate categoriile de părinți…, aș avea multe de spus…Numai că nu știu dacă folosește cuiva… Și școliți, și neșcoliți, părinții au interese egoiste și te văd doar așa, ca pe cineva (Nu, cineva.! Corect,ca pe ceva, dator a le aduce lor niște servicii…)pus la dispoziția lor și în care pot arunca , precum trăgătorii la țintă, măciuliile nereușitelor lor de zi cu zi…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos scris. M am si categorisit. Insa un lucru este clar…4 ore pe zi plus extrem de multa vacanta….nu e ok. Cadrele didactice ar trebui implicate si in alte proiecte.
ApreciazăApreciază
Vă mulțumesc pentru că m-ați citit!
ApreciazăApreciază
Felicitări pentru articol!
Din păcate aveți dreptate.
Sper să nu fiu prea îndrăzneț dacă vă rog să Adăugați la pct7 un i la naturi precum Și să ștergeți dublura la succes.
Mult spor!
ApreciazăApreciază
Vă mulțumesc! Am corectat i-ul buclucaș…la succes dublura este intenționată. ( al doilea succes este pentru noi, cadrele didactice)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Face parte din asumarea fiecaruia de a o lua pe-acest drum.Sunt din bransa,ma regasesc in amaraciunea autoarei,am 45 de ani parcursi si inainte si dupa ,invariabil ,cu aceste tipologii.Nu putem fi decat diferiti si noi si parintii,copiii lor sunt ai nostri pe o perioada scurta,ai lor ,toata viata. Toate aceste asteptari ale lor isi vor pune pecetea pe viitorul invataceilor,mai ales ca,ce-au sadit in cei 7 ani de-acasa,ramane esential Mai am cateva luni pana ma opresc ..privesc inapoi,empatizez cu respondentii si autoarea,dar realizez ca am ars pe acest altar cu prea mare patos .Calea de mijloc e cea mai buna!!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă mulțumesc pentru că ați sesizat amărăciunea din sufletul meu de dascăl! Dincolo de umor, de ușoara ironie a textului, am dorit să răzbată dincolo de slove tristețea de la catedră. Ați spus atât de frumos că mai aveți câteva luni până vă veți opri…eu mai am niște ani…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
FELICITARI PENTRU MODUL IN CARE GANDITI SI PENTRU GENIALITATEA ARTICOLULUI. AS DORI CA ACEST ARTICOL SA FIE CITIT SI DE CATRE CEI DIN MINISTER….MA GANDESC CA UN OM SIMPLU, POATE AU CE INVATA SI AR DA MAI PUTIN ”NAS” PARINTILOR CARE SE CRED INTOTDEAUNA DEASUPRA EDUCATORILOR , II DENIGREAZA SI MAI ALES II INVIDIAZA PENTRU INTERMINABILELE VACANTE SI TIMPIL LIBER. VA ASTEPT CU ALTE ARTICOLE LA FEL DE INTERESANTE.
ApreciazăApreciază
Vă mulțumesc pentru mesaj! Articolul s-a născut ca o concluzie la lucrarea mea de grad, care are ca titlu Părinții-beneficiari indirecți ai educației. Această temă a fost o temă propusă de mine, tocmai pentru că am constatat în ultimii ani că rolul părinților este unul exacerbat în raport cu școala. Cred că până când statutul cadrelor didactice nu se va schimba, relațiile dintre factorii educaționali se vor deteriora progresiv.
ApreciazăApreciază
Felicitări pentru conținut! Felicitări pentru formă!
Nu înțeleg pe deplin replica Oanei prin care ne comunica ca nu e ok sa ai 4 ore pe zi (la scoala, presupun) plus extrem de multa vacanță… Cine poate sa creadă măcar o secundă ca munca învățătorului se oprește după cele 4 ore petrecute cu elevii în școală, este clar nu ca nu știe sau nu isi imaginează ca nu se poate veni la școală cu mâinile goale, cu lecțiile nepregătite, fără material didactic, fără strategie pentru fiecare ora în parte etc, ci este pur și simplu răuvoitor și lipsit de considerație… Sa mai luam în calcul mulțimea de caiete, teste, fișe, desene? Dar conținuturile pe care manualele nu le ofera la un nivel satisfăcător și pe care învatatorul trebuie sa le îmbogățească cu acele elemente care sa fie de real folos fiecărui subiect de lecție?
Nu voi continua, sunt mult prea multe adăugat…
Poate ca nu am inteles eu bine tenta a mesajului Oanei… Mie mi s-a părut malițios.
ApreciazăApreciază
Vă mulțumesc pentru gânduri! Percepția deformată pe care o au cei din afara sistemului despre noi este încurajată de media, de factorii decizionali de la vârful ierarhiei educației, de neputința unor colegi de a tranșa cu părinții diferite chestiuni ce țin de școală…articolul a fost o încercare timidă de a spune lucrurilor pe nume. Relația părinte-educator este una extrem de conflictuală, bazată pe neîncredere și pe subminarea autorității profesorilor, din păcate.
ApreciazăApreciază
Felicitari pentru acest articol. Mi-a placut atat de mult acest articol incat as vrea sa va cer permisiunea daca pot lua legatura cu dumneavoastra in privat pe FB, deoarece am un baietele care urmeaza sa mearga la socala si as dori sa va cer cateva sfaturi. Va multumesc.
ApreciazăApreciază
Vă mulțumesc pentru aprecieri! Aștept mesajul dvs. în privat!
ApreciazăApreciază
Sunt parinte de copil de clasa a 3-a. Am citit si ma regasesc! Felicitari pentru articol! Este “deschizator de ochi”, si sper sa ajute la rebalansarea categoriilor de parinti! Ma bucur pentru copiii pe care ii formati! Cu siguranta sunteti o foarte buna influenta pentru ei! 😃
ApreciazăApreciază
Sunteți primul părinte de la care primesc un mesaj și vă mulțumesc! Mă bucur că nu ați simțit articolul ca fiind unul îndreptat împotriva părinților, ci din contră este scris din dragoste pentru părinți. Eu sunt înainte de toate mamă și apoi învățătoare. Mă regăsesc și eu în articol.
ApreciazăApreciază
Va multumesc pt articol.
Minunat si la subiect.
Pacat totusi, cei ce ar trebui sa il citeasca cu siguranta nu o fac.
Cu Respesct, Cristina Carp.
ApreciazăApreciază
Vă mulțumesc pentru mesaj. Cred că citesc și unii părinți, poate nu atât de mulți pe cât aș vrea. Soluția unei relații funcționale cu părinții este la fiecare dintre noi.
ApreciazăApreciază
Am citit articolul, frumos, am râs, m-am regăsit. Acum aș dori și aștept și un articol despre dascălii, educatorii, profesorii copiiilor noștri. Credeți că un astfel de articol ar fi la fel de important și actual? Vă scrie un tătic ce iubește școala și educația, ce provine din doi părinți profesori, ce activează în două ONG-uri pe teme de educație…Și care crede că și cei de la catedră ar putea fi categorisiți, pentru că școala, copiii și părinții ar trebui să fie O ECHIPĂ! Doriți să încep eu? Am întâlnit dascălul ce nu explică copilului nimic. Dascălul ce nu dorește proiecte, pentru că nu știe și nu vrea, dascălul ce nu este interesat decât de unii copii, pe diverse criterii…Vă mulțumesc pentru atenție și vă doresc un An Nou Fericit. Și vă mai spun, cu respect, că întotdeauna, orice monedă, are două fețe! Cu stimă
ApreciazăApreciază
Vă mulțumesc pentru eleganța mesajului dvs. Eu am început prin a scrie despre dascăli. Este vorba despre articolul Jungla din cancelarie, în care am creat câteva categorii de profesori din perspectiva colegialității. Este un articol dedicat colegilor debutanți. Acum, după ce am citit comentariul dvs. cu siguranță voi scrie un articol Profesori fel de fel. Vă mai spun că împărtășesc ideea de echipă educațională. Cu toate antipatiile pe care le voi atrage, va urma și articolul despre profesori. Să aveți un An Nou cu bucurii!
ApreciazăApreciază
Vă mulțumesc și eu pentru un răspuns demn de laudă și de un Dascăl. Nu cred că veți strânge antipatii, oricum nu de la cine contează! De pe acum, sunt sigur, aveți un …like, în alb…O zi minunată!
ApreciazăApreciază